numai ca

atunci cand oamenii cu capul ies afara:

Wild Thing

Wild thing
You make my heart sing
You make everything
Come on, wild thing

Wild thing, I think you move me
But I gotta know for sure
Come on and hold me tight
Oh you move me

Wild thing
You make my heart sing
You make everything
Come on, wild thing

Wild thing, I think I need you
But I gotta know for sure
Come on and squeeze me tight
Oh I need it

Wild thing
You make my heart sing
You make everything
Come on, wild thing

pentru mine

Cum mi se intampla de obicei cand vroiam sa scriu ceva important pe blog mi-a cazut netul. Asa ca determinarea mea dezvoltata din Hanul cu Tei si pana acasa primeste un prim sut. Totusi, eu cred ca am ajuns la niste concluzii importante si majore pentru mine asa ca am sa le scriu.

In primul rand cred ca daca ion ar avea mai multa rabdare cu sine ar reusi sa se desprinda din cercurile in care singur s-a inchis. Sigur ca au fost vremuri in care ion nu putea face mai mult, dar acele vremuri s-au sfarsit. Asa ca ar trebui sa mergem mai departe. Ii tare greu, iar genul asta de sloganuri lozincarde e departe de sufletul meu. Cum departe mi-e si sa ma desprind din ce imi e cat de cat bine ca sa merg mai departe. Sa merg mai departe catre ce? Catre aflarea caii? Catre mantuirea individuala? Catre un sens pe care as putea sa il dau vietzii mele? Toate par atat de indepartate si nu sunt sigur ca nu sunt doar mituri. Sigur: sa am curaj. Dar curajul pe care il am eu, cel cu care sunt obisnuit nu e de tipul asta: prefer atacurile la baioneta pline de sange si glorie unui drum minutios si plin de renuntari. Si totusi, o voce a bunului simt, ce suna de foarte departe imi spune ca adevaratul curaj inseamna sa faci ce iti e greu sa faci: daca ti-e usor sa iei scalpurile a 100 de dusmani si greu sa ii ceri iertare femeii iubite, inseamna ca e CURAJ sa ii ceri Ei iertare si nu sa faci ce Tie iti e usor.
M-am enervat si ma simt aiurea numai ca am scris chestia asta. Sunt un arici, stati departe. Si sunt dublu anesteziat cu pokere si bautura.
Totusi, cred ca daca as avea mai multa rabdare, daca as sorta lucrurile si oamenii cu care vin in contact dupa un criteriu indepartat si intangibil al utilitatii in dezvoltarea personala si nu dupa criteriul securizant si la indemana :“ce ma ajuta sa o scot la capat azi e ok” , lucrurile ar sta mai bine.
De ce? Pentru ca nu imi e bine. Pentru ca sufletul meu tanjeste dupa implinirea pe care o simte cand ii ajuta pe altzii dar nu o poate face total pentru ca el insusi nu e vindecat. Nu stiu daca e asta scopul (sa ii ajut pe altzii; ar fi frumos dar pur si simplu nu stiu), dar cred intr-un drum pe care trebuie sa il strabat. Ar fi frumos sa spun ca la capatul lui e glorie, dar nu stiu care ii este capatul. Ar fi cumva trist sa spun ca plin de renuntari si lacrimi ( asta cred si melodramatic simt) dar adevarul adevarat este ca nu stiu nici asta. As vrea sa spun ca ce am invatat pana acum de la viata imi va fi de ajutor dar ma tem tocmai de lucrurile pe care nu le-am invatat.
Un drum pe care viata in toata nimicnicia si maretia ei il va asterne asupra-mi.

0

Leu pe leu.

e bine

am incercat sa vad 2 filme nu am reusit. am incercat sa ascult muzica nu a mers. am incercat sa citesc nu am avut rabdare. e bine, e ok.

dreptate, ochii plansi vor sa te vada

mereu am fost copiii nimanui. mereu singuri. mereu straini. mereu departe. o sa murim si vietile noastre vor fi irosite daca tribul nu se va strange. pentru ca cei neadaptati trebuie sa fie impreuna. pentru ca tanjesc unul dupa altul. pentru ca numai noi stim sa avem grija unul de altul. pentru ca nimic nu are puterea unei inimi curate. meritam mai mult. sa o si facem!

ar fi asa frumos

ca in noiembrie nici eu si nici ursita mea sa nu iesim prin baruri. fiecare il refuzam pe celalalt pentru ca amandoi strangem bani pentru cadoul de craciun. al ei pentu mine si al meu pentru ea..... te rog sa apari.

hey

pentru prima data sunt in stare sa incerc sa ajut pe cineva si sa imi arunc orgoliul la gunoi. asta e un semn bun. foarte bun.

sloturi cu jokeri

aveam o stare de neliniste asa mai pe la pranz si m-am apucat sa sun prietenii sa ii scot pe afara. maria era la munca si nu putea sa raspunda, radu era la nu stiu ce bal, midori nu raspundea la mesaje asa ca trebuia sa fac ceva. deveneam tot mai agitat si ma invarteam prin casa.
si cum piticul femei-cu-care-nu-ar-trebui-sa-am-o-relatie se dovedeste de prea multa vreme un despot visator si cam apatic nu a fost nici o problema pentru piticul poker (acest Trotzki piticesc, ce prea demult astepta in umbra) sa puna la cale o revolutie de catifea. asa ca l-a luat pe piticul poker pe departe amintindu-i nostalgic cum chiuleam eu de la liceu si ma duceam sa joc poker intr-o sala din pasajul victoriei unde erau numai sloturi cu fructe. numai 300 de mii, ca uite e 3 lei impulsul si ca sa fim prevazatori se incalta ion cu adidasi ca fara pantofi nu il primesc aia in princess unde riscam sa pierdem mult. ma imbrac repede merg, pana acolo, las masina la arhitectura, ajung la sala cu pricina ... din vreo 20 mai erau 4 aparate din care pe 3 dormea un domn. da, zice el. pai joculetze, aparate ... zic eu. pai doar asta mai sunt. se uita la mine, ma uit el, face un semn vag ca si cum ar vrea sa isi ridice piciorul de pe un scaun, bine zic - am plecat. ce sa facem? ce sa facem? la princess fara pantofi nu ma primeau aia ... imi aduc eu aminte de o sala noua cu multe luminite din dreapta lui princess si merg acolo. erau numai sloturi dar gen casino, destul de curatel, bauturile din partea casei etc. ma plimb eu vreo 5 minute sa aleg aparatul cand de pe ecranul unuia imi zambeste un joker... joker - joker.... ma bag. bag 500 mii pierd. mai bag 500 pierd. mai bag un milion (cate 500) cobor pana la 10 mii de lei, primesc 3 jokeri - 8 jocuri speciale il ridic in 3 milioane. un milion pe plus - puteam sa plec dar ar fi fost prea simplu ... si, in plus, vroiam si sa mai primesc odata jokerii. joc, joc se duc cele 3 milioane. mai bag un milion nimic. mai bag un milion, ma ridic iar la 3 milioane dar nu vazusem inca jokerii. ii joc si pe aia pana ii termin, mai bag un milion, primesc jokerii dar la jocurile speciale nu imi intra nimic. deja pierdusem 5 milioane, gandurile negre tropaiau, iar in plan secund piticul femei-cu-care-nu-ar-trebui-sa-am-o-relatie striga din tarana ca a fost tras pe sfoara in timp ce piticul poker ii arata semne obscene cu degetul milociu in dreptul buzelor. deja naspa, ce dracu sa fac, mi-ar fi ajuns banii pana pe 15 ianuarie dar la limita sau deloc. incepusem sa mai prind din seriile aparatului... mai bag un milion, il ridic la 3, ma duc la vale. mai aveam 3 mil in buzunar. imi amintesc ca trebuie sa platesc RCA-ul la masina, incep sa imi tremure mainile, sa ma doara stomacul, sarbatorile par mult mai triste acum ... mai bag un milion. il ridic usurel pana la 2, dublez miza - mentin, triplez miza - imi da o linie de 5 nu-mai-stiu-ce, urc la 5 milione si vin jokerii pe miza mare...il urc pana in 7. mai joc 500 de mii poate mai pica ceva si gata. scot. sunt pe 0. sau am pierdut cateva sute de mii, dar nu mai conteaza. dealerul imi aduce banii, mi-i numara in fata din ce in mai incet la ultimele hartii care erau de 100 de mii. ii spun ca sunt pe 0, iar el imi da un fluturas pe care scria cam asa: " anul asta ai fost cuminte si ai jucat in salile mosului asa ca primesti cadou de sarbatori acest fluturas in valoare de 100 de mii pe care poti sa il joci la orice slot vrei tu, mai putin la ruleta". joc si cadoul mosului si ma duc acasa. fericit.

stii ba dano

candva ne aveam numai pe noi si nu ne mai trebuia nimic. lucrurile s-au dus in pizda mamii lor dar au trecut totusi ani. chiar ii necesar sa ii suni pe altzii sa ma trimitzi din nou la oaste?

happy fuckin everything

seara mea

cu t., cu s., si cu l. cu multe discutii despre femei dupa ce s-au dezlegat limbile (is cam sictirit ca nu ma suna fata) si cu multe altele. daca exista altceva decat prezent, despre stanga si restul . despre propaganda. la barul asta zugraveala de pe pereti e de la mine si centrala termica e de la s.. stanga, discutii, oamenii dragi ... ACASA.

hmmm

si ar mai fi ceva. da' conjunctura nu ma lasa sa spun. de cand tin eu cont de asta? de mult prea putin timp ...

0

l-am tuns 0 pe ravarul.

e mult

e foarte mult. chiar si pentru mine care sunt un supravietuitor. sunt bun la rabdat nu la cucerit. dar, cand sau iese totul extrem de greu sau nu iese deloc iti seaca tot cheful, toata dorinta de a trai. totusi, cumva de departe, ii aud pe ai mei. sa gasesti dragostea si speranta, unde totul pare pierdut e o lupta. pe care, asemeni tuturor luptelor, nu o pierzi decat atunci cand ai incetat sa te mai bati.

baga la cap!

niciodata sa nu iti dai intalnire cu 2 femei in acelasi loc. indiferent de ce statut au fata de tine. ce trist si ce mizerie ca lumea asta fada sa iti dicteze indirect ce sa faci ...

hmmm

new girl?

nu stiu ce sa scriu la titlu

da' stiu ca mi-i cam sila. de oameni care nu au nimic de spus dar scriu. de "creierele albe" ale tinerilor intelectuali romani. de oameni care vor sa parvina. de oameni care vad "arta" in reclamele la mezeluri. de oameni care aleg cultura dupa ce aud la televizor ca e cultura. de oameni "informati" ce afla din mass-media oficiala cam cum ar trebui sa se imbrace, sa se poarte si sa simta. de oamenii cu coaiele cat semintele de susan de pe big mac. ne lasati, va rugam?

Roll of the dice - Charles Bukowski

Bukowski.Poeme.lu.par.Bono
envoyé par mamid1706

if you’re going to try, go all the
way.
otherwise, don’t even start.

if you’re going to try, go all the
way.
this could mean losing girlfriends,
wives, relatives, jobs and
maybe your mind.

go all the way.
it could mean not eating for 3 or 4 days.
it could mean freezing on a
park bench.
it could mean jail,
it could mean derision,
mockery,
isolation.
isolation is the gift,
all the others are a test of your
endurance, of
how much you really want to
do it.
and you’ll do it
despite rejection and the worst odds
and it will be better than
anything else
you can imagine.

if you’re going to try,
go all the way.
there is no other feeling like
that.
you will be alone with the gods
and the nights will flame with
fire.

do it, do it, do it.
do it.

all the way
all the way.

you will ride life straight to
perfect laughter, its
the only good fight
there is.

din "What Matters Most is How Well You Walk Through the Fire"

ce dracu mi-am facut?

m-am inchis si m-am departat in si de mine. lovit si abrutizat de o existenta si o munca golite de sens m-am inchis in casa, am stins lumina si m-am asezat intr-un colt cu genunchii la gura asteptand doar sa treaca timpul. stiu ca nu sunt in locul potrivit, ca nu fac ce mi-ar place si nu stiu unde sa ma indrept. e vorba despre neadaptare.
stiu doar ca vreau sa scriu. vreau sa scriu asa de mult ca nu ma intereseaza daca o fac bine sau prost. vreau sa scriu pentru aia care nu isi gasesc locul, pentru aia care nu se simt niciunde acasa, pentru aia care nu sunt intelesi, pentru ciudatii si nebunii oraselor. nu am nici un mesaj complex, nu stiu solutii dar vreau doar sa ii fac sa se simta mai putin singuri. pe ei si pe mine.

ii chem

sunt luni de cand vreau sa scriu asta. ii chem pe cei care s-au simtit asupriti, pe cei care s-au simtit calcati in picioare, pe cei nedreptati, pe cei alungati, pe cei ce sunt departe, pe cei marginalizati, ii chem pe AI MEI. vreau ajutor si indrumare. I can't get it nowhere else. please!

03:14 a.m.

lucrurile se schimba. viata se schimba. dar ramane ceva. ce ramane? ar putea ramane credinta nestramutata in dragoste si frica. sigur ca e frumos sa nu iti fie frica, dar te duci in (aproape fiecare zi la munca) sa iei un salariu si ca iti platesti facturile. si ti-e frica de ziua in care nu vei mai avea cu ce sa le platesti. daca as putea, daca as sti, daca as avea mai multa incredere in in mine ...